English speakers

Opţiuni de tratament


Tratamentul tulburărilor de anxietate

În general, tulburările de anxietate sunt tratate cu medicaţie, diferite tipuri de psihoterapie sau amândouă. Alegerea tratamentului depinde de tipul de problemă avut dar şi de preferinţele fiecărei persoane.

Înainte de începerea tratamentului, trebuie făcut un control medical atent pentru a determina dacă simptomele sunt expresia unei tulburări de anxietateclasă de tulburări mentale, caracterizate prin frică intensă şi iraţională, ce include panica cu sau fără agorafobie, nevroza obsesiv-compulsivă, fobia socială, fobiile specifice, stresul posttraumatic şi anxietatea generalizată. sau se datorează unei condiţii medicale, o problemă de natură fizică. Dacă este pus un diagnostic de anxietate atunci trebuie stabilit despre ce tip de anxietate este vorba şi care ar mai putea fi alte tulburări care apar împreună cu anxietateastare permanentă de tensiune psihică, iritabilitate, lipsă de încredere în propria persoană, incapacitate sau rezerve în asumarea unui risc, tremur şi alte reacţii neurovegetative, diverse semne psihosomatice, cum ar fi depresia sau abuzul de substanţe. Uneori problemele adiacente anxietăţii au un efect atât de puternic asupra individului încât este mai bine să se înceapă tratamentul anxietăţii abia după ce problemele adiacente sunt reduse şi tinute sub control.

Dacă cineva cu un diagnostic de tulburare de tip anxios a mai primit şi cu altă ocazie tratament, acesta trebuie să informeze în detaliu psihologul sau psihiatrul, în privinţa tipului de medicaţie sau psihoterapie, dozele primite, numărul de şedinţe şi perioada de tratament. Aceste lucruri sunt importante pentru că destul de des oamenii consideră că tratamentul urmat nu a avut efect în cazul lor când de fapt acesta nu a fost urmat suficient de mult timp sau a fost administrat în mod incorect. Uneori este nevoie ca indivizii să urmeze mai multe tipuri de tratament sau combinaţii ale acestora până când găsesc tratamentul care funcţionează pentru ei.

I. Tratament medicamentos

Tratamentele medicamentoase nu vindecă anxietatea dar permit ţinerea ei sub control în timp ce persoana primeşte psihoterapie. Medicaţia trebuie să fie prescrisă de medici, de obicei psihiatri. Aceştia pot oferi şi psihoterapie sau pot lucra în echipă cu psihologii care oferă psihoterapie. Principalele medicamente utilizate pentru tulburările de anxietate sunt antidepresivele, anxioliticele şi betablocantele care controlează câteva din simptomele fizice.

Anxiolitice

Există mai multe produse de acest gen pe piaţă: Diazepamclasa diazepam, substanta activa: benzodiazepina, comprimate 2, 5 sau 10 mg/ comprimat, 10 sau 30 buc/ cutie sau 5 fiole/ cutie, 2ml/fiolă ; indicaţii – stări anxiose, stări depressive, hipocondrie, angor, hipotensiune, nevroze; reacţii adverse: somnolenţă, astenie, ameţeli, diminuarea atenţiei, creşterea latenţei reacţiilor motorii, Alprazolam (Xanax), Clonazepam (Rivotril), Bromazepam (Lexotan sau Calmepam), Medazepamclasa medazepam, substanţa activă: benzodiazepina; 10 mg/comprimat, 20 comprimate/cutie, indicaţii: sindrom psiho-neuro-vegetativ, sindrom de abstinenţă la alcoolici (Rudotelclasa medazepam, substanţa activă: benzodiazepina; 10 mg/comprimat, 50 comprimate/cutie, indicaţii: sindrom psiho-neuro-vegetativ, sindrom de abstinenţă la alcoolici) etc. Nu se recomandă utilizarea lor la întâmplare. Pentru potenţarea efectelor sale benefice şi scăderea reacţiilor adverse este bine ca acestea să fie administrate doar sub supravegherea unui psihiatru sau psiholog. Datorită faptului că anxioliticele pot crea dependenţă nu se recomandă utilizarea lor pe o durată mai mare de o lună. Întreruperea administrării trebuie făcută treptat pentru că altfel riscăm o creştere bruscă a anxietăţii care poate culmina cu atacuri de panicăepisod de teamă foarte intensă sau de stare de rău puternică care se asociază cu o serie de simptome fizice, precum bătăi puternice ale inimii, senzaţia de sufocare, transpiraţii, tremurături, teama de moarte sau de a nu înnebuni.

Benzodiazepinele combat anxietatea şi se consideră că au mai puţine efecte secundare; o stare de somnolenţă şi de ameţeală sunt însă destul de frecvente. Deoarece oamenii se pot obişnui cu ele şi încep să aibă nevoie de doze tot mai mari pentru a avea acelaşi efect, ele sunt prescrise pentru scurte perioade de timp, în special pentru cei care au consumat droguri sau alcool în exces şi care devin foarte uşor dependenţi. O excepţie  de la această regulă sunt cei care  suferă de atacuri de panică – aceştia pot lua benzodiazepineClasă de medicamente utilizate în tratamentul simptomelor de anxietate, datorită efectului lor tranchilizant. Substanța chimică facilitează activitatea acidului gamma-aminobutiric (GABA), diminuând excitabilitatea neuronilor. până la un an de zile fără a avea consecinţe negative asupra lor.

Clonazepam-ul este utilizat în special pentru fobia socială şi anxietatea generalizatăstare de teamă, îngrijorare sau preocupare greu de controlat, în legătură cu diferite lucruri, evenimente sau aspecte ale vieţii, care durează de cel puţin 6 luni şi care este însoţită de iritabilitate, dificultăţi de concentrare, tensiune musculară, oboseală, perturbări ale somnului, lorazepamul este benefic pentru atacurile de panică şi alprazolamul este eficient atât în tulburarea de panică cât şi în anxietatea generalizată. Efectele adverse, daca apar, sunt observate, in general, la inceputul tratamentului si dispar de obicei in cursul tratamentului sau la reducerea dozelor. Mai putin frecvente sunt tulburarile de vedere, cefalee, depresiestare de tristeţe profundă, ce durează majoritatea zilelor ultimelor două săptămâni, însoţită de pierderea interesului pentru activităţi altădată plăcute la care se adaugă oboseală, dificultăţi de somn, de concentrare, scăderea sau creşterea apetitului alimentar, sentimente de inutilitate, vinovăţie precum şi gânduri despre moarte, insomnieprobleme, dificultăţi ale unei persoane de a adormi sau de a rămâne adormită, ce duc la somn prea puţin şi oboseală, nervozitate/anxietate, tremor, modificari de greutate, tulburari de memorie/amnezie, tulburari de coordonare, diferite simptome gastrointestinale si manifestari vegetative. In plus, au fost raportate urmatoarele reactii adverse aparute ca urmare a folosirii benzodiazepinelor anxiolitice, inclusiv a alprazolamului: distonie, iritabilitate, anorexietulburare de alimentaţie caracterizată prin pierderi masive din greutatea corporală, refuzul de a mânca,o imagine falsă despre propriul corp (persoana se consideră grasă deşi are sub greutatea normală)şi teama persistentă de îngrăşare; se poate întâlni la ambele sexe dar este mult mai frecventă la femei. Anorexia nervoasă are un risc crescut de mortalitate - până la 10%., oboseala, vorbire neclara, icter, slabiciune musculara, modificari ale libidoului, neregularitati ale ciclului menstrual, incontinenta, retentie de urina si afectarea functiei hepatice.

Antidepresive

Acestea au fost elaborate pentru tratarea depresiei dar ele sunt eficiente şi pentru tulburările de anxietate.  Ele sunt inhibitori ai recaptării serotoninei mai mult sau mai puţin selectivi: Fluoxetină (Fluoxetin, Prozac), Paroxetină (Seroxat), Sertralina (Zoloft), Citalopram (Cipralex), Clomipramină (Anafranil).

Antidepresivele au un efect anxiolitic difuz, în sensul că începe să se manifeste abia după aproximativ 10 zile şi e nevoie de câteva luni pentru a reduce semnificativ simptomele de anxietate. Aspectele pozitive sunt lipsa dependenţei şi prevenirea unei posibile depresii secundare (dezvoltate în urma apariţiei problemelor de anxietate). Este important de menţionat că există o rată extrem de mare a recăderilor după întreruperea tratamentului. La aproximativ 80-90% dintre pacienţi simptomele reapar în absenţa unui tratament psihoterapeutic.

Triciclice. Fac parte din categoria antidepresivelor şi funcţionează la fel de bine  pentru toate tulburările de anxietate cu excepţia NOCpresupune prezenţa obsesiilor şi a compulsiilor pe care persoana le percepe ca fiind exagerate şi iraţionale, care cauzează disconfort psihic, fizic sau social şi care sunt consumatoare de timp şi energie-ului. Se începe administrarea cu doze mai mici care sunt apoi treptat crescute pentru a se obţine acelaşi efect. Uneori cauzează ameţeală, somnolenţă, uscarea gurii, transpiraţii şi creştere în greutate dar toate aceste efecte adverse pot fi contracarate prin modificarea dozei sau schimbarea tipului de triciclic. Triciclicele includ imipramine (Tofranil), care este prescris pentru panică şi anxietate generalizată, şi clomipramina (Anafranil), care este singurul triciclic util în tratarea NOC-ului. Este contraindicat să se asocieze triciclicele cu alte antidepresive, inhibitorii de monoaminoxidază (IMAO). Mai mult, se evita sa fie prescrise în caz de stare delirantă sau halucinatorie, de tulburări cardiace, de glaucom sau de probleme cu prostata.

Betablocantele, cum este propanolul, utilizat pentru a trata problemele de inimă, pot preveni simptomele care apar în anumite tulburări de anxietate, în special în fobia socială. Atunci când situaţia temută poate fi prevăzută (cum ar fi o prezentare sau un discurs), se poate prescrie un betablocant pentru a menţine sub control simptomele de anxietate.

2. Psihoterapia

Terapia cognitiv-comportamentală (CBTterapie cognitiv-comportamentală (cognitive-behavioral therapy) în engleză, de la cognitive-behavioral therapy) este foarte utilă şi eficace în tratarea tulburărilor anxioase.

CBT este un termen generic care se referă la combinarea pragmatică a conceptelor şi tehnicilor din terapia cognitivă şi terapia comportamentală. Ambele tipuri de terapii folosesc abordări structurate, pe baza asumpţiei că învăţarea din trecut produce în prezent consecinţe negative şi dezadaptative. Scopul terapiei este reducerea distresului sau a comportamentelor negative prin dezînvăţarea acelor aspecte negative din trecut sau prin oferirea de noi experienţe de învăţare mai adaptative şi care să aibă consecinţe pozitive.

Componenta comportamentală a CBT are ca scop reducerea emoţiilor şi a comportamentelor disfuncţionale prin modificarea comportamentului persoanei şi a factorilor care îl controlează.  Printre metodele utilizate se numără experimentele comportamentale pentru a testa gândurile iraţionale, expunerea gradată la situaţiile temute şi considerate periculoase, programarea activităţilor şi stabilirea de scopuri.

Componenta cognitivă încearcă să reducă emoţiile şi comportamentele disfuncţionale prin modificarea modului de a privi, interpreta şi evalua lucrurile – adică tipul de gândire. Metodele utilizate includ discutarea modelului cognitiv, ţinerea unui jurnal (dezvoltarea capacităţii de conştientizare a propriilor gânduri, emoţii, comportamente şi simptome fizice), cântărirea dovezilor pro şi contra convingerilor disfuncţionale, dezvoltarea abilităţilor de modificare a gândurilor negative şi a asumpţiilor disfuncţionale.

CBT presupune de asemenea, utilizarea tehnicilor de control al respiraţiei şi de relaxare, cu efect direct asupra simptomelor de la nivel fiziologic.

În comparaţie cu alte psihoterapii, CBT este scurtă, foarte bine structurată, orientată pe probleme şi prescriptivă, iar indivizii sunt colaboratori activi, direct implicaţi în procesul terapeutic.

Ce oferim noi pentru tratarea anxietăţii prin intermediul PAXonline?

PAXonline conţine 6 programe de psihoterapie şi prevenţie a anxietăţii, câte unul pentru fiecare tulburare de tip anxios. Fiecare program presupune parcurgerea mai multor etape sau module specifice, care conţin informaţii, demonstraţii şi exerciţii. Modulele sunt construite într-o anumită ordine, care ajută la înţelegerea informaţiilor prezentate şi la realizarea cu succes a exerciţiilor propuse. Cu toate că modulele vor putea fi accesate în orice ordine, recomandarea este parcurgerea lor liniară, în ordinea prezentată. Fiecare modul poate fi parcurs în aproximativ 30-40 minute.

  • Anxietatea generalizată
  • Atacul de panică
  • Fobia socială
  • Fobii specifice
  • Nevroza obsesiv-compulsivă (NOC)
  • Tulburarea de stres posttraumatic (TSPTretrăirea unui eveniment puternic traumatic (moartea, ameninţarea cu moartea sau vătămarea corporală proprie sau a altcuiva, dezastre naturale sau provocate de om etc.), însoţită de hipervigilenţă, iritabilitate, dificultăţi de concentrare, tulburări de somn ( dificultăţi de adormire sau de a rămâne adormit) şi de evitare peristentă a stimulilor asociaţi traumei)

 

Parcurgerea fiecărui program este însoţită de informaţii specifice. Tot ceea ce se lucrează este salvat automat în portofoliul personal al utilizatorului şi acolo, acesta poate edita toate informaţiile respective după cum doreşte. Aceste programe pot fi parcurse în mod independent sau cu ajutorul unui psihoterapeut.

Copyright @ 2003-2017 SC COGNITROM SRL. Toate drepturile rezervate.