English speakers

Ce sunt fobiile specifice ?


I. Definiţie

Fobia specifică este cea mai răspândită dintre tulburările de anxietate. Ea se manifestă printr-o frică iraţională, excesivă şi nejustificată în prezenţa sau anticiparea întâlnirii cu un anumit obiect, animal sau situaţie ( ex: păianjeni, câini, înălţimi etc.)

Principalele fobii sunt: de animale, de mediul înconjurător (înălţime, furtună, apă etc.), de sânge, infecţii sau răni, de anumite situaţii (avioane, lifturi, spaţii înguste etc). 

II. Simptome

Senzaţii fizice: ritm cardiac accelerat; transpiraţie; tremurături; respiraţie accelerată; senzaţie de sufocare sau de insuficienţă respiratorie; tensiune musculară; „fluturi” în stomac; greaţă; slăbiciune musculară; înţepături la nivelul membrelor; valuri de căldură şi frig; dureri în piept.

Emoţii: teamă, ruşine, nelinişte.

Acţiuni sau comportamente: impulsul de a pleca sau plecarea propriu-zisă din acea situaţie; senzaţia de a fi pironit pe loc; izbucnirea în plâns sau ţipete, leşin, atacuri de panicăepisod de teamă foarte intensă sau de stare de rău puternică care se asociază cu o serie de simptome fizice, precum bătăi puternice ale inimii, senzaţia de sufocare, transpiraţii, tremurături, teama de moarte sau de a nu înnebuni.

Gânduri: gândire confuză sau „golirea minţii”; „s-ar putea întâmpla ceva rău”; „e periculos”, depersonalizarestare psihică în care persoana, deşi este conştientă de tot ce se întâmplă în jurul ei, are sentimentul de desprindere, de separare de propriul corp şi propria minte, ca şi cum ar fi un observator extern, pierderea concentrării. 

III. Diagnostic

Diagnosticul de fobie specifică este pus numai dacă comportamentul de evitarecomportamente ce au funcţia de a preîntâmpina o situaţie periculoasă, nedorită sau ameninţătoare posibilă, viitoare interferează cu rutina normală a persoanei sau cu activităţile de zi cu zi, dacă există o suferinţă marcantă în legătură frica. Cele mai multe ori fobiile care încep în copilarie dispar fără tratament, însă cele care persistă până în perioada adultă se remit rar fără tratament.

O frică este catalogată a fiind fobie atunci când:

  • Frica este persistentă şi intensă;
  • Expunerea la stimulul produce invariabil o reacţie de frică puternică;
  • Individul evită anumite situaţii relaţionate cu stimulul fobic sau îndură frica cu un distres semnificativ;
  • Individul este conştient că frica este iraţională şi excesivă;
  • Frica împiedică funcţionarea individului în viaţa de zi cu zi. 

IV. Cauze

Ca multe alte tulburări de sănătate mentală, fobia specificăteamă puternică şi persistentă care apare în prezenţa sau atunci când vă gândiţi la anumite obiecte sau situaţii (de exemplu zbor cu avionul, înălţimi, spaţii închise, întuneric, animale, sânge, injecţii etc.) este rezultatul unei interacţiuni complexe între factori sociali, psihologici şi biologici.

  • Factori sociali sau de mediu:

    Fobiile specifice pot să fie rezultatul unei experienţe neplăcute din copilărie, rezultatul unei experienţe vicariante (cuiva apropiat îi era frică de acele obiecte sau situaţii şi noi am preluat aceea frică şi teamă exagerată), al informării/educării (de exemplu cineva ne-a povestit sau am citit undeva despre câini care au mutilat oameni) sau este rezultatul unei asocieri dintre stimulul fobic şi reacţia de frică care s-a produs pe fondul unui stres cotidian.

  • Factori psihologici:

    Temerile se menţin prin  condiţionare operantă, adică evitarea lor sau utilizarea mecanismelor de distragere atunci când ne confruntăm stimulul fobic reuşesc să ne reducă pe termen scurt anxietateastare permanentă de tensiune psihică, iritabilitate, lipsă de încredere în propria persoană, incapacitate sau rezerve în asumarea unui risc, tremur şi alte reacţii neurovegetative, diverse semne psihosomatice dar  nu permit să ne modificăm convingerile disfuncţionale şi exagerate conform cărora o să se întâmple ceva foarte negative, adică nu se rupe legatura dintre stimul şi răspunsul necondiţionat de frică.

  • Factori biologici:

    O serie de factori biologici cum ar fi receptorii noradrenergici şi cei monoaminergici s-au dovedit a juca un rol în condiţionarea fricii. Aceştia au rol în modularea interindividuală a reacţiei de frică.

V. Tratament

Terapia medicamentoasă este utilizată în cadrul acestei tulburări foarte puţin. Având în vedere că tratamentele psihoterapeutice s-au dovedit în cadrul acestei tulburări ca fiind tratamente eficiente, utilizarea tratamentului medicamentos se recomandă doar în cazul persoanelor „rezistente” la tratamentul psihoterapeutic. Cercetările asupra tratamentelor farmacologice în cadrul a fobiei specifice sugerează eficienţa benzodiazepinelor, inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei şi ale antidepresivelor triciclice.

Fobiile specifice sunt afecţiunile psihologice cel mai uşor de tratat, un tratament eficient putând fi realizat chiar şi în 90 minute. Psihoterapia cognitiv- comportamentală în cazul fobiei specifice porneşte de la un principiu foarte simplu si anume acela că orice comportament atât cel normal cât si cel anormal sunt învăţate, prin urmare pot fi şi dezvăţate. În consecinţă individul în loc să evite situaţiile care îi produc frică, se va confrunta cu ele în mod gradat. Astfel, terapia cognitiv comportamentală utilizează ca şi strategii de tratament: expunerea, relaxarea, restructurarea gândurilor, are ca şi scop tocmai ruperea legăturii dintre stimul şi răspunsul fobic. 

VI. Evoluţie

Fobiile specifice răspund foarte bine la tratament şi sunt cele mai uşor şi rapid tratabile probleme de anxietate.

Datorită eficienţei tratamentului psihoterapeutic în tratarea fobiilor, procesul terapeutic este de obicei eficient şi de scurtă durată. Cu toate că unele fobii se remit de la sine, acest lucru nu este valabil în cazul tuturor fobiilor. Adesea netratate, reacţiile fobice se pot generaliza şi către alţi stimuli, dezvoltând astfel o paletă tot mai largă de stimuli fobici, sau se pot asocia cu alte tulburări de anxietateclasă de tulburări mentale, caracterizate prin frică intensă şi iraţională, ce include panica cu sau fără agorafobie, nevroza obsesiv-compulsivă, fobia socială, fobiile specifice, stresul posttraumatic şi anxietatea generalizată. şi/sau depresiestare de tristeţe profundă, ce durează majoritatea zilelor ultimelor două săptămâni, însoţită de pierderea interesului pentru activităţi altădată plăcute la care se adaugă oboseală, dificultăţi de somn, de concentrare, scăderea sau creşterea apetitului alimentar, sentimente de inutilitate, vinovăţie precum şi gânduri despre moarte.

Copyright @ 2003-2017 SC COGNITROM SRL. Toate drepturile rezervate.