English speakers

Ce este tulburarea de panică ?


I. Definiţie

Tulburarea de panică este o problemă de tip anxios în care persoana are episoade de frică sau anxietate foarte intense care apar brusc şi neaşteptat „ca din senin”.

Aceste episoade, numite atacuri de panicăepisod de teamă foarte intensă sau de stare de rău puternică care se asociază cu o serie de simptome fizice, precum bătăi puternice ale inimii, senzaţia de sufocare, transpiraţii, tremurături, teama de moarte sau de a nu înnebuni, pot dura câteva minute sau câteva ore, pot să apară din când în când sau frecvent. De multe ori cauza sau elementul declanşator al acestor atacuri este necunoscut.

Atacul de panică singular nu este un diagnostic în sine. Un diagnostic de tulburarea de panică este pus atunci când persoana a avut cel puţin două atacuri de panică apărute brusc şi neaşteptat şi care au fost apoi urmate de cel puţin o lună de îngrijorări şi frica că un alt atac s-ar putea să aibă loc.

Tulburarea de panică apare rar independent de alte tulburări. Adesea apare împreună cu: fobii specifice, fobie socialăteamă puternică şi persistentă pe care o simţiţi în prezenţa altor persoane, teama de a nu fi pus în situaţii umilitoare şi jenante sau de a nu fi observat, evaluat, judecat, criticat, distimie, tulburarea de anxietate generalizatăstare de teamă, îngrijorare sau preocupare greu de controlat, în legătură cu diferite lucruri, evenimente sau aspecte ale vieţii, care durează de cel puţin 6 luni şi care este însoţită de iritabilitate, dificultăţi de concentrare, tensiune musculară, oboseală, perturbări ale somnului, episod depresiv major sau abuzul de substanţe.

II. Simptome

Un atac de panică se manifestă printr-o serie de simptome fizice şi cognitive:

  • Palpitaţii, bătăi puternice şi/sau accelerate ale inimii
  • Transpiraţii
  • Valuri de căldură sau de frig
  • Amorţeală, furnicături în corp
  • Tremurături sau frisoane
  • Senzaţie de sufocare sau de nod în gât
  • Respiraţie îngreunată sau senzaţia de tăiere a respiraţiei
  • Presiune, disconfort sau durere în piept
  • Greaţă, diaree sau alte probleme cu stomacul
  • Senzaţie de ameţeală, de rău, de pierdere a echilibrului sau de leşin
  • Senzaţie de irealitate, de a fi în afara corpului sau senzaţia că ceea ce se petrece este ciudat, neobişnuit
  • Teama de a muri
  • Teama de a pierde controlul sau de a înnebuni

Durata unui atac de panică este de aproximativ 20-30 minute iar intensitatea sa creşte treptat şi atinge un nivel maxim în aproximativ 10 minute. 

III. Diagnostic

Pentru a se putea pune diagnosticul de tulburare de panică, trebuie să existe atacuri de panică repetate, dintre care cel puţin unul să fie urmat, timp de minimum o lună, de unul sau mai multe dintre următoarele simptome:

  • teamă persistentă de un potenţial nou atac;
  • îngrijorări privind consecinţele atacului (ex. infarct miocardicmoartea unui ţesut al inimii, prin lipsa de oxigen din sângele cu care este irigată inima, datorită astupării unuia dintre vasele de sânge, pierderea controlului, existenţa unei boli psihice grave);
  • o modificare semnificativă a comportamentului în legătură cu atacurile – evitarea situaţiilor aparent asociate cu atacurile de panică, a nu sta singur, vizite repetate la medic etc.). 

IV. Cauze

Pentru a explica apariţia unui atac de panică, dimensiunile anxietăţii sunt grupate în trei mari categorii: fizice, cognitive şi comportamentale. Componentele fizice cuprind modificările organismului (neurologice, hormonale, cardiovasculare) însoţite de senzaţiile lor somaticeceva ce este caracteristic corpului uman; corporal (respiraţia tăiată, palpitaţiibătăi puternice, rapide şi/sau neregulate ale inimii, durere în piept, etc). Componenta cognitivă se referă la gândurile, imaginile care acompaniază frica (de exemplu gândurile legate de moarte, imagini legate de pierderea controlului).    Componenta comportamentală se referă la acele comportamente asociate cu anxietateastare permanentă de tensiune psihică, iritabilitate, lipsă de încredere în propria persoană, incapacitate sau rezerve în asumarea unui risc, tremur şi alte reacţii neurovegetative, diverse semne psihosomatice (de exemplu a purta un obiect sau pur şi simplu evitarea sau evaziunea din situaţie). Aceste trei componente sunt descrise ca interacţionând unele cu altele, adesea cu rezultatul ridicării anxietăţii.

Ca multe alte tulburări de sănătate mentală, tulburarea de panică este rezultatul unei interacţiuni complexe între factori sociali, biologici şi psihologici. 

Cauze sociale sau de mediu

Tulburarea de panică se dezvoltă pe fondul percepţiei senzaţiilor corporale ca fiind periculoase. Acest fapt derivă din experienţe de viaţă aversive (de exemplu o boală pe care individul a avut-o la un moment dat), prin observaţie vicariantă (de exemplu persoane familiare/semnificative manifestă distres vizavi de senzaţiile corporale), prin învăţare indirectă (de exemplu hiperprotecţia parental vizavi de ameninţările fizice) sau prin evenimente de viaţă (de exemplu o naştere în trecutul apropiat). Odată ce individul a învăţat că senzaţiile corporale pot fi periculoase, atacul de panică poate să apară pe fondul unei boli, a unei perioade mai stresante sau pur şi simplu din senin.

Cauze psihologice şi biologice

În cadrul tulburării de panică, factorii biologici sunt consideraţi a fi predispoziţiidispoziţie naturală, înclinaţie pentru ceva; sensibilitate, receptivitate înnăscută a organismului spre ceva anume care cresc posibilitatea activării sistemului nervos vegetativ prin asocierea acestora cu factorii psihologici. Cauzele psihologice, reprezentate de factorii cognitivi, iau forma interpretărilor catastrofice a senzaţiilor somatice. Aceste interpretări favorizează intensificarea senzaţiilor care, la rândul lor, sunt interpretate catastrofic, întreţinându-se astfel un cerc viciosşir, succesiune de evenimente sau reacţii care se întreţin reciproc prin consecinţele lor. Ex.: critici constante din partea părinţilor pot declanşa evitarea şi neimplicarea în anumite activităţi, situaţie în care părinţii vor fi şi mai nemulţumiţi şi mai critici. între factorii biologici şi cei psihologici.

V. Tratament

Medicaţia pentru tulburările de panică este folosită pentru ţinerea sub control a simptomelor atacului de panică, reducerea severităţii şi frecvenţei acestora, reducerea anxietăţii şi fricii asociate cu apariţia unui nou atac. Studiile au arătat eficienţa tratamentului medicamentos pentru două mari clase de medicamente: benzodiazepineClasă de medicamente utilizate în tratamentul simptomelor de anxietate, datorită efectului lor tranchilizant. Substanța chimică facilitează activitatea acidului gamma-aminobutiric (GABA), diminuând excitabilitatea neuronilor. şi antidepresiveclasă de medicamente prescrise de către medic în special în stările de depresie, depresie cu anxietate, agitaţie, melancolie, atac de panică, stres post traumatic şi au efect antidepresiv, sedativ, inclusiv antidepresivele triciclice, inhibitorii de monoaminoxidază şi inhibitori ai recaptării serotoninei.

Terapiile cognitive comportamentale sunt considerate a fi tratmentele de referinţă în comparaţie cu toate celelalte tipuri de tratament  psihoterapeutic pentru persoanele care au această tulburare. Studiile clinice au demonstrat eficienţa unor strategii de tratament cum ar fi: relaxarea, trainingul asertivabilitatea de a-ți exprima sentimentele, gândurile, nevoile și drepturile direct și onest, fără a interfera cu nevoile și drepturile celorlalți., restructurarea cognitivă, expunerea în vivo etc.

Relaţia dintre tratamentele psihoterapeutice şi medicamentoase în cadrul tulburării de panică a constituit adesea o serie de controverse/discuţii.

Tratamentul medicamentos este mai uşor de folosit, acţionează mai rapid odată ce atacul s-a instalat, este la dispoziţia individului, dar efectele sale benefice se reduc odată cu renunţarea la tratament. În practica clinică se preferă o îmbinare a celor două modalităţi de tratament. 

VI. Evoluţie

O serie de dovezi sugerează faptul că dacă această tulburare nu este tratată, simptomele pot lua o formă cronică. De asemenea, tulburarea de panică poate constitui un risc pentru dezvoltarea altor tulburări precum depresia, alte tulburări de anxietateclasă de tulburări mentale, caracterizate prin frică intensă şi iraţională, ce include panica cu sau fără agorafobie, nevroza obsesiv-compulsivă, fobia socială, fobiile specifice, stresul posttraumatic şi anxietatea generalizată., abuzul de substanţe, distres marital. Toate aceste probleme de sănătate mentală afectează funcţionarea individului în diverse domenii cum ar fi: cel social, profesional, familial.

Copyright @ 2003-2017 SC COGNITROM SRL. Toate drepturile rezervate.