English speakers

Ce este anxietatea generalizată ?


I. Definiţie

Este normal ca uneori să fim anxioşi sau îngrijoraţi. Tuturor ni se întâmplă asta. De fapt, un nivel moderat de anxietate poate fi chiar benefic. Anxietatea ne ajută să răspundem în mod corespunzător pericolelor reale şi ne poate motiva să avem o performanţă mai bună la locul de muncă sau acasă.

Dar, dacă ajungem să fim foarte anxioşi fără un motiv anume şi dacă grijile ne copleşesc atât de mult încât nu le mai putem controla şi ne afectează serios viaţa, este foarte probabil să avem anxietate generalizată (AG). Anxietatea generalizată presupune un nivel foarte crescut al anxietăţii şi griji excesive, mult peste ceea ce este considerat a fi normal în situaţiile respective.

Unii specialiști consideră că anxietatea generalizatăstare de teamă, îngrijorare sau preocupare greu de controlat, în legătură cu diferite lucruri, evenimente sau aspecte ale vieţii, care durează de cel puţin 6 luni şi care este însoţită de iritabilitate, dificultăţi de concentrare, tensiune musculară, oboseală, perturbări ale somnului stă la baza celorlalte tulburări de anxietateclasă de tulburări mentale, caracterizate prin frică intensă şi iraţională, ce include panica cu sau fără agorafobie, nevroza obsesiv-compulsivă, fobia socială, fobiile specifice, stresul posttraumatic şi anxietatea generalizată. pentru că trăsăturile de bază ale acesteia reprezintă procesele fundamentale ale tuturor tulburărilor emoţionale.

II. Simptome

Semnele şi simptomele anxietăţii generalizate pot varia în combinaţie şi severitate. Simptomele AG includ:

  • Agitaţie şi nerăbdare
  • Senzaţia de nod în gât
  • Oboseală, stare de slăbiciune
  • Dificultăţi în concentrare, senzaţia de „cap gol” sau de „vid mintal”
  • Stare de nervozitate sau iritabilitate
  • Tensiune musculară sau stare de încordare
  • Tulburări de somn (dificultăţi în a adormi, trezit în mijlocul nopţii, trezit devreme dimineaţa, somn excesiv) sau somn neodihnitor
  • Preocupare exagerată pentru lucruri cotidiene, obişnuite sau pentru subiecte minore

Intensitatea anxietăţii resimţite variază, dar chiar şi atunci când este mai puţin gravă, senzaţia de anxietate nu dispare niciodată complet. Îngrijorările şi anxietatea pot fi în legătură cu mai multe sau chiar cu toate aspectele vieţii unei persoane. De exemplu, am putea fi foarte îngrijoraţi de siguranţa personală şi a celor dragi sau putem avea un sentiment general că ceva rău este pe cale să se întâmple, chiar dacă situaţiile respective nu presupun nici un pericol real.

Prevalenţa în populaţia generală este de aproximativ 6%, AG fiind de 1.5 ori mai frecventă la femei.

Debutul acestei tulburări de tip anxios are loc destul de timpuriu, dar semnele şi simptomele se dezvoltă mai lent decât în cazul altor tulburări de anxietate. Există şi posibilitatea ca tulburarea să apară mai târziu în cursul vieţii, în special după trăirea unor evenimente negative.

 III. Diagnostic

Procesul de evaluare şi stabilire a diagnosticului este unul complex şi nu poate fi realizat decât de către un specialist (psiholog clinician sau psihiatru).

Scurt spus un diagnostic de anxietate generalizată este pus atunci când o persoană trăieşte timp de cel puţin 6 luni o stare de îngrijorare sau preocupare excesivă pentru diverse lucruri sau aspecte ale vieţii sale: muncă, şcoală, familie, stare financiară, sănătate etc. Anxietatea şi îngrijorarea nu pot fi controlate şi cauzează un distres semnificativ în viaţa persoanei.

Îngrijorările nu se referă numai la unul din următoarele aspecte: îngrijorări de a nu avea un atac pe panică, teama de a nu fi umilit în public, de a nu fi contaminat, sau de a fi departe de casă sau de rudele apropiate, de a nu lua în greutate, de a nu avea o boală gravă, sau îngrijorări legate de o traumă.

În aproximativ 85% din cazuri anxietatea generalizată nu apare singură ci este însoţită şi de alte probleme psihologice, dintre care cele mai frecvente sunt: depresia, alte tulburări de anxietate, abuzul de substanţe, probleme digestive etc.

IV. Cauze

La fel ca şi în cazul altor probleme de sănătate mentală, şi în cazul anxietăţii generalizate există o combinaţie de factori care contribuie la apariţia şi menţinerea ei: factori psihosociali, genetici şi biologici.

Genetici. Tendinţa de a dezvolta anxietate generalizată poate fi transmisă în familie. Se consideră că aportul factorilor genetici este de aproximativ 30%.

Biochimia creierului. Anxietatea generalizată a fost asociată cu dezechilibre ale unor neurotransmiţători. Neurotransmiţătorii sunt mesageri chimici care ajută la transmiterea informaţiei între celulele creierului. Atunci când cantitatea de neurotransmiţători (ex. noradrenalină, serotoninăneurotransmiţător implicat în starea afectivă, somn, apetit alimentar comportament impulsiv şi agresiv, a cărui deficit este asociat cu existenţa depresiei) nu este bine echilibrată, mesajele nu pot fi transmise în mod corespunzător şi pot apărea reacţiile specifice anxietăţii.

Factori de mediu. Evenimentele traumatice şi/sau stresante cum ar fi abuzuri, moartea cuiva apropiat, divorţ, boală fizică gravă, schimbarea şcolii sau a locului de muncă, pot duce la apariţia anxietăţii generalizate. De asemenea anxietatea generalizată se poate agrava în perioadele de stres.

Consumul de substanţe adictive, cum ar fi alcoolul, cafeina sau nicotina, pot şi ele înrăutăţi starea de anxietate.

V. Tratament

Principalele două forme de tratament pentru anxietatea generalizată sunt medicaţia şi psihoterapia; ele pot fi aplicate individual sau în combinaţie.

1. Medicaţie.

Medicamentele prescrise în tulburările de anxietate au, ca orice medicament, avantaje şi dezavantaje, indicaţii şi contraindicaţii. Doar un medic (psihiatru) poate recomanda folosirea lor, iar oprirea bruscă a tratamentului, fără înştiinţarea medicului, nu este recomandată. În funcţie de nevoile dumneavoastră personale, medicul psihiatru vă va recomanda cel mai potrivit tratament.

Există mai multe tipuri de medicamente care pot fi utilizate pentru reducerea simptomelor anxietăţii generalizate:

Anxiolitice. Benzodiazepinele sunt sedative care au avantajul de a reduce anxietatea foarte rapid, în aproximativ 30-90 minute. Dezavantajul este că luate mai mult de câteva săptămâni, crează dependenţă. Tocmai de aceea ele sunt prescrise doar pentru perioade scurte de timp, pentru a trece mai uşor peste anumite probleme dificile. Cele mai cunoscute tipuri sunt alprazolam (Xanax), diazepam, bromazepam (Lexotanil), medazepam (Rudotelclasa medazepam, substanţa activă: benzodiazepina; 10 mg/comprimat, 50 comprimate/cutie, indicaţii: sindrom psiho-neuro-vegetativ, sindrom de abstinenţă la alcoolici) şi clordiazepoxid (Napotonclasa clordiazepoxid; substanţa activă: benzodiazepina, 10 mg/comprimat, 30 comprimate/ cutie; indicaţii – nevroze, stări anxioase, agitaţie psiho-motorie, stres, alcoolism). Dintre posibilele efecte secundare ale acestui tip de medicamente enumerăm oboseala, somnolenţa, ameţeala, ataxie, cefalee, probleme de vedere, insomnieprobleme, dificultăţi ale unei persoane de a adormi sau de a rămâne adormită, ce duc la somn prea puţin şi oboseală, tremor, modificări de greutate, tulburări de memorie/amnezie, tulburări de coordonare, slăbiciune musculară, modificări ale libidoului, neregularităţi ale ciclului menstrual, incontinenţă, retenţie de urină si afectarea funcţiei hepatice. De evitatcomportamente ce au funcţia de a preîntâmpina o situaţie periculoasă, nedorită sau ameninţătoare posibilă, viitoare asocierea cu alcool, barbiturice, narcotice, alte deprimante centrale, antiepileptice, IMAO şi fenotiazine şi întreruperea bruscă a tratamentului (administrarea trebuie redusă treptat).

Buspirona hidroclorică (Buspar, Stresigal, Spitomin) este un nou anxioliticclasă de medicamente prescrise de către medic în special în stările de anxietate, tensiune psihică, stări depresive, în agitaţie psihomotorie, stres şi care au efect miorelaxant, tranchilizant sau anticonvulsiv care nu este corelat chimic sau farmaceutic cu benzodiazepinele sau alţi agenţi psihotropici cunoscuţi. Spre deosebire de benzodiazepine şi alţi agenţi anxiolitici, buspirona ameliorează anxietatea fără a produce efecte sedative, relaxare musculară, sau fără a compromite acuitatea mentală. Chiar dacă durează puţin mai mult (câteva săptămâni) până să aibă efect asupra anxietăţii, acest medicament are avantajul de a nu crea dependenţă.

Antidepresive. Cu toate că indicaţia principală a antidepresivelor este tratamentul depresiei, aceste substanţe şi-au dovedit utilitatea şi in tratarea tulburărilor de anxietate, inclusiv anxietatea generalizată. Există mai multe tipuri de antidepresive, dintre acestea cele mai indicate fiind antidepresivele tetraciclice şi Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) - Fluoxetina(Prozac), Fluvoxamina(Fevarin), Sertralina(Zoloft), Paroxetina(Seroxat), Citalopram(Cipramil), Escitalopram(Cipralex).

2. Psihoterapia.

Cea mai utilizată formă de psihoterapie pentru anxietatea generalizată este TCC (terapia cognitiv-comportamentală). Premisa de bază a acestei forme de psihoterapie este că propriile noastre gânduri – nu alte persoane sau situaţii – determină felul în care reacţionăm şi ne comportăm. În cazul anxietăţii generalizate psihoterapia este axată pe cele două elemente centrale ale acestei tulburări: îngrijorarea excesivă şi necontrolată şi starea de supra-activare neurofiziologicăintensificarea reacţiilor fiziologice, stimularea funcţiilor fiziologice. Principalele tehnici de intervenţie sunt restructurarea cognitivă, relaxarea şi expunerea.

VI. Prognoza şi evoluţia bolii

Evoluţia anxietăţii generalizate deprinde de severitatea simptomelor, cauzele specifice şi capacitatea fiecărei persoane de a controla sau acţiona asupra cauzelor specifice. Majoritatea indivizilor cu acest gen de anxietate relatează că s-au simţit anxioşi, nervoşi şi îngrijoraţi toată viaţa, de când se ştiu ei. Evoluţia este cronică, dar fluctuantă şi se înrăutăţeşte adesea în cursul perioadelor de stres. Terapia cognitiv-comportamentală este cea mai eficientă formă de tratament - majoritatea pacienţilor obţin o reducere a simptomatologiei, dar cu toate acestea doar 50% dintre cei trataţi reuşesc să scape în mare parte de probleme. Tocmai de aceea cercetările în acest domeniu sunt intense şi se caută noi modalităţi specifice de tratament.

Copyright @ 2003-2017 SC COGNITROM SRL. Toate drepturile rezervate.